Aveam 21 de ani și lucram în București. Locuiam într-o garsonieră confort 2, mergeam la facultate și aveam un job de 6 ore.
În garsoniera în care stăteam nu era prea cald iarna așa că m-am văzut nevoită ca în sezonul rece să petrec cât mai puțin timp în ea. La început mergeam la bibliotecă pentru că acolo era cald și aveau și apă la bufet (sandvișurile le aduceam eu de acasă că nu prea aveam bani să cumpăr de acolo).
După un timp am constatat eu că nu mai ține treaba și am nevoie de un job dacă nu vreau să trăiesc pe restricție toți anii facultății. Îmi plăcea să-mi cumpăr cărți, haine și machiaje. Părinții făcuseră credit pentru garsonieră așa că îmi ofereau ce puteau după ce achitau dările.
Primul job îl avusesem într-o televiziune, apoi m-am mutat la o casă de producții media cu sediul la doi pași de metrou Universitate.
Descarcă acum gratuit
Abonează-te la newsletter şi primeşti gratuit ebook-ul Cele 10 secrete ale fericirii.
Uram efectiv să ajung la birou în fiecare zi la ora 09:00. Dar am avut un șef extraordinar care mi-a fost mentor. La vremea aceea eu percepeam că mă teroriza și voiam să scap de el, dar ulterior mi-am dat seama cât de mult bine mi-a făcut omul acela.
Ce am învățat de la șeful meu și îmi folosește și astăzi:
1. Acordă credit celorlalți. Oferă și apoi cere.
Când am intrat în firma lui era cu puțin timp înainte de Paște. Trebuia să fac un fel de vânzări la telefon (pe care le cam uram între noi fie vorba pentru că mi se părea că nu am succes).
Însă deși la început nu am făcut nicio vânzare șeful meu mi-a dat și mie primă de Paște simbolică pentru merit.
Mi-a spus că el are încredere în mine că voi face treabă, că a trecut puțin timp și încă nu am apucat să demonstrez ce pot. Îți dai seama că mi-a crăpat obrazul de rușine și m-am pus pe treabă că nu voiam să dezamăgesc.
2. Fii un om disciplinat și asta te va ajuta în viață.
Domnul V. mă suna în fiecare dimineață la ora 09:00 să mă întrebe ce avem pe ordinea de zi de făcut. Nu întotdeauna eram punctuală la birou să ajung cu 10 minute mai devreme astfel încât la ora 09:00 să am calculatorul deschis și mâna pe telefon. Am învățat și acest lucru și folosesc și astăzi acea disciplină. Ora 09:00 este ora 09:00, nu ora 09:01.
Îmi spunea mereu “Nina, fii punctuală. Fii disciplinată. Asta spune ceva despre tine.” Nu înțelegeam eu mare lucru la vremea aceea, dar avea dreptate.
3. Asumă-ți responsabilități mari și vei crește repede.
Mă miram de ce mă întreabă pe mine domnul V. în fiecare dimineață de prioritățile zilei, de mersul firmei lui. Cum să stabilesc eu prioritățile? Ce treabă aveam eu cu banca? De ce să știu eu ce face el cu banii?
Nu voiam să aud lucrurile acestea pentru că fugeam de responsabilități. Dar domnul V. nu mă lăsa deloc, îmi dădea cele mai grele sarcini din firmă și tot ce altora nu le plăcea să facă. În felul acesta am crescut într-un an cât alții în 10. Îmi amintesc și acum cum a plecat domnul V în călătorie de business vreo 2-3 luni și mi-a lăsat firma pe mână. Eu scoteam banii de la bancă, eu dădeam salariile, făceam vânzări, răspundeam la telefon, coordonam tot.
4. Învață să vinzi și construiește relații cu oamenii.
Am urât vânzările din tot sufletul și am ajuns ulterior doar vânzări să fac. La domnul V. în firmă dădeam telefoane la rece și apoi în firma mea tot asta făceam. Credeam că dacă îmi fac firma voi scăpa, dar nu știam că voi face și mai intens fix același lucru. Și pe banii mei. Vinzi mânânci, nu vinzi nu mănânci. Aveam firmă de organizare evenimente.
Ulterior stăteam în sufrageria de la Giurgiu și dădeam telefoane la rece. Îmi aminteam cu recunoștință de domnul V. care m-a învățat să vorbesc la telefon și care mă lua cu el pe teren la clienți. La final mă recompensa cu un ecler și o limonadă rece.
Mi-a spus așa: “Tot ce vei face în viață este să vinzi”. Și așa a fost. Arta persuasiunii o folosești nu doar dacă ai job în vânzări, ci și dacă ieși la o întâlnire romantică, dacă ai un copil și vrei să-l convingi să închidă televizorul, dacă îi propui partenerului acea vacanță în care ți-ar plăcea să mergi sau dacă te duci la un interviu de angajare.
Totul este un proces de a te vinde pe tine însuți ca fiind varianta cea mai bună pentru ceea ce își dorește celălalt. Dacă ești și dacă poți oferi ce are nevoie că dacă nu, nu.
5. Notează, nu te baza că ții minte.
“Notează, Nina, notează. Ți-ai notat?” mă întreba mereu. Eu nu luam temeinic notițe și credeam că țin minte. Deși reușeam să țin minte, îmi bubuia capul de la sarcini și griji.
Acum notez în calendar și dacă merg la coafor sau la cosmetică. Cum îmi programez cursurile, programez totul. Și ce bine îmi prinde! Dorm noaptea liniștită.
6. Dă tot ce ai mai bun în locul în care ești acum și nu vei sta prea mult acolo.
Viața înseamnă mișcare. Dacă nu dădeam totul la domnul V. în firmă nu aș fi avut firma mea astăzi, iată de 16 ani. Uneori simt că sunt pe cont propriu de pe vremea dinozaurilor. Aveam doar 22 de ani când am început. Eram tânără și cu mult, dar mult curaj.
Dacă nu aș fi dat totul, nu aș fi crezut că sunt capabilă să fac ceva pe cont propriu. Mi-ar fi fost frică și aș fi mers către un alt job. Aș fi căutat “să fur” angajatorul, să stau pe net, să las deoparte sarcinile neștiind că de fapt mi-aș fi furat singură căciula.
De aceea îți spun, în orice loc ai fi acum, profesional sau personal, dă tot ce ai 100%, fă totul la cea mai bună calitate, randament, eficiență la care poți face tu lucrurile și îți garantez că următorul nivel va veni imediat. Doar când te implici 100% îți dai seama că poți mai mult și schimbarea este naturală.
Nu am plecat cu ușa trântită după mine de la domnul V. Am plecat ca o mișcare firească la ceea ce făceam. Domnul V. mi-a propus să nu plec, ci să devenim asociați, dar am ales să-mi continui drumul meu.
Nu știam ce călătorie extraordinară urma să mă aștepte pentru următorii 16 ani. Fata aceea de 22 de ani avea banii de-o canapea dați de părinți cu care și-a înființat firma, 2-3 salarii puse deoparte să aibă din ce trăi până la primul client, un cap plin de visuri și mult curaj de a răzbi în viață.
Nu a fost deloc ușor. A fost greu. Atât de greu că uneori mergea la baie și rămânea cu un pumn de păr în mână cauzat de stresul că dacă nu-i ieșea evenimentul. Dacă va ploua și va rata? Și când ai eveniment în aer liber programat cu luni de zile înainte și te lupți cu ploaia, n-ai nicio șansă. Dar nu a renunțat și a reușit.
Cine spune că e ușor, nu este. Dar merită.
