Iartă-te și iubește-te mai mult.
A ierta înseamnă a elibera un prizonier și a descoperi că prizonierul a fost liber. – Lewis B. Smedes
Fiecare om a făcut la un moment dat și greșeli. Cum ai putea învăța dacă nu din propriile greșeli? Cred că de fapt noi nu greșim, ci doar la momentul respectiv atât putem face, atât știm, acelea sunt resursele pe care le avem. Cum ai putea să-i apreciezi pe cei din jur dacă nu te apreciezi și pe tine?
Nu purta cu tine fantome ale trecutului. Fă pace cu oamenii din viața ta, cu poveștile tale de viață, cu trecutul tău, cu tine însuți. Trecutul e trecut și nu se va repeta dacă tu nu vei permite asta. Dacă un om te-a trădat nu înseamnă că o vor face și alții.
Dacă un om te-a dezamăgit nu înseamnă că o vor face toți. Nu căra în spatele tău un rucsac plin cu povești triste. Cu atâtea poveri într-un suflet captiv cât de sprinten crezi că poți alerga spre noi începuturi și spre o viață mai bună?
Descarcă acum gratuit
Abonează-te la newsletter şi primeşti gratuit ebook-ul Cele 10 secrete ale fericirii.
Iartă. Uită. Rescrie-ți propria istorie. Eliberează-te!
Avem nevoie să ne iertăm pe noi înșine pentru a putea merge mai departe, pentru a avea forța interioară de a ne reinventa și pentru a putea trăi o viață legendară. Cultivarea iertării de sine este ceva ce nu te-a învățat nimeni să faci. Și acest tip de iertare este foarte importantă pentru că ea reprezintă primul pas spre iubirea de sine.
Cum te ierți și te iubești mai mult?
Un om care se acuză permanent și se învinovățește pe sine nu este bine cu sine. Dacă tu nu te lauzi, nu le permiți nici celorlalți să o facă pentru că inconștient transmiți această atitudine, iar oamenii în relația pe care o au cu noi copiază felul în care noi ne purtăm cu noi înșine.
Și uite așa ne mirăm de ce nu avem parte de iubire în viața noastră. Iartă-te, acceptă-te cu bune și cu mai puțin bune, fii conștient că la vremea respectivă ai luat cele mai bune decizii având în vedere persoana care erai atunci, cunoștințele pe care le aveai și universul în care trăiai.
Gândește-te la tine în această seară înainte de a adormi. Ce nu ți-ai iertat? Pentru ce te acuzi cel mai mult? Cum ai putea privi altfel acel eveniment din viața ta? Schimbă perspectiva. Imaginează-ți că îți oferi o inimă mare plină de bunătate față de tine însuți.
Sunt fericiți cei care aleg să fie fericiți.
Fericiți sunt oamenii care vor să fie fericiți. Sunt fericiți cei care își propun să fie astfel și care își dau voie să fie fericiți. Gândește-te dacă te-ai iertat pe tine și îți dai voie să fii liber de greutăți.
Să ne iertăm pe noi. Avem nevoie de asta. Să ne privim în ochi și să acordăm toată înțelegerea pe care ne-o putem acorda. Să ne iertăm pentru nenumăratele dăți când ne-am abandonat în favoarea altor lucruri din viață. Când am uitat de dorințele noastre, când ne-am sacrificat sufletul, când nu am știut să fim fericiți și ne-am mulțumit cu fărâme de iubire.
Meriți să îți oferi liniște și iertare pentru greșelile pe care crezi că le-ai făcut
Să ne iertăm și pentru că nu am crezut în noi. Și în sinea noastră știam că putem, știam că suntem capabili, dar ne-a fost teamă și rușine să vorbim sau să facem și am tăcut, am plecat capul ca niște neputincioși. De fapt eram doar lipsiți de încredere.
Să ne privim în ochi cu bunătate și să ne mângâiem obrazul. Știm că nu toate durerile noastre au fost reale, multe au fost din ego-ul nostru, din orgoliu, din mintea noastră care nu a știut să înțeleagă altfel.
Să ne iertăm pentru că am crezut că încrederea în sine este narcisim.
Să ne iertăm pe noi pentru că nu ne-am urmat visurile și ne-am lăsat copleșiți de viața pe care ne-o puteam face frumoasă dintotdeauna.
Să ne iertăm pe noi pentru că am suferit, am plâns și am uitat de noi. Ne-am gândit la toți ceilalți, dar nouă nu ne-am oferit o mângâiere. Să ne iertăm pe noi pentru că uneori am greșit față de ceilalți.
Să ne iertăm pentru că nu ne-am iubit corpul. Pentru că nu am făcut mișcare și ne-am hrănit cu mâncăruri care știam că nu ne fac bine.
Toate lucrurile au vremea lor și motivul lor
Să ne iertăm pe noi pentru că nu am știut că nu suntem doar materie, ci că suntem în primul rând spirit.
Să ne iertăm pentru că de sufletul nostru nu am avut întotdeauna grijă, nu am crezut în Dumnezeu și în minunile acestei lumi doar pentru că la vremea respectivă nu le-am înțeles sau le-am asociat cu lucruri greșite. Să ne iertăm pe noi pentru că de prea multe ori nu ne-am ținut tocmai promisiunile față de noi înșine. Să ne iertăm și pentru că de multe ori ne-am mințit singuri.
Să ne promitem că nu ne vom mai uita niciodată. Să avem grijă de noi în modul cel mai profund. Să ne acordăm respect, să ne valorizăm, să știm că suntem importanți și contăm.
